miercuri, 18 iulie 2007

Canalizarea caselor de locuit din Roma antică

Unii arheologi consideră că sistemul de canalizare al Romei antice nu era eficient deoarece erau foarte puţine reşedinţe care erau conectate la sistemul de canalizare. Totuşi, după anul 100 AD, când reţeaua de canalizare era practic terminată a început şi racordarea la canalizarea oraşului a caselor oamenilor cu stare.
Neavând instalaţii sanitare în case, romanii aveau două alternative:
1.pentru o sumă relativ redusă ei puteau utiliza latrinele publice, care existau în tot oraşul şi care erau conectate la canalizare. Canalizările romane par să fi cuprins cel mai vechi sistem de latrine publice cu plată din lume.
2.Să utilizeze ţucalele, soluţie pentru straturile mai sărace ale populaţiei, care nu-şi puteau permite să plătească de câteva ori pe zi accesul la latrinele publice. În principiu, ţucalele trebuiau golite în haznale sau în vase mari, aşezate sub scări, care erau apoi transportate şi golite în gurile de canal de pe străzi.
Latrinele publice au început să apară în Roma începând cu secolul II î.Hr şi numărul lor a crescut pe măsura extinderii sistemului de canalizare. Se pare că în anul 315 AD existau 144 de closete publice în Roma.Locul unde Iulius Cezar a fost asasinat în Curia Pompei din Theatrum Pompeium a fost declarat ”locus sceleratus” de Octavian August; drept urmare statuia lui Pompei fusese mutată din curie, şi locul a fost transformat în latrină publică.
Muncitorii care prelucrau ţesăturile la Roma descoperiseră că amoniacul are proprietatea de a le albi, urina fiind în acea perioadă singura sursă de a procura amoniac. Ca atare, împăratul Vespasian a ordonat ca produsul in urinalele oraşelor să fie colectat, decantat şi depozitat în cisterne, pentru ca apoi să fie vândut breslei ţesătorilor.
La începutul domniei lui Vespasian imperiului fusese într-o situaţie financiară dezastroasă, pe când la moartea sa vistieria era plină. Nu se ştie cu cât venitul latrinelor a contribuit la această redresare economică, însă nu există nicio îndoială că în Roma antică funcţionau curăţătorii chimice şi reciclarea deşeurilor era o politică de stat.

sâmbătă, 7 iulie 2007

Si azi m-a chemat cineva pe teren sa rezolv o noua problema. Oamenii au nevoie de mine si de serviciile pe care le ofer. Era intr-adevar mult noroi in jurul angajatilor mei care munceau transpirand pe caldura infernala ce se pogorase pe una din strazile linistite ale Bucurestiului. O conducta de apa fusese sectionata de o macara care lucra in apropiere si produsese o intreaga incurcatura in imprejurimi. Strada fusese inundata pe o portiune buna, oamenii erau lipsiti de apa in locuinte si ..cineva s-a gandit la noi! Cu cei cativa baieti foarte priceputi, pe care-i am angajati, am sosit imediat la fata locului si ne-am apucat de treaba. Apa din canalizare a fost deviata si s-a inceput strapungerea zonei in care se produsese scurgerea. Tarnacoapele, lopetile si alte cateva scule ajutatoare nu au zabovit sa se infiga in pamantul noroios afectat de inundatia neprevazuta. Dupa o interventie de o ora baietii au facut loc si s-a inceput repararea propriu-zisa. Conducta a fost sudata, dupa care a urmat izolarea ei. Soarele era inca pe cer in acest timp, sfredelind cu razele sale fruntile prine de sudoare ale baietilor care lucrau. Cea mai mare satisfactie a mea apare atunci cand lucrul s-a terminat si a fost foarte bine facut. Oamenii din zona Giulesti s-au putut bucura din nou de efectele benefice ale..apei. Pare ceva simplu si accesibil tuturor..dar apa este ceva unic...un compus indispensabil vietii. Va puteti inchipui cata importanta dadeau romanii acum cateva mii de ani apei? Au creat acele apeducte cu o precizie inginereasca alimentand orasele antice cu apa de la mii de km distanta. Povestea apei va continua....